Mergi la conţinutul principal
 

Proprietăți fizice ale sticlei

Proprietățile fizice ale sticlei silico-calco-sodice

1. Densitatea

Densitatea sticlei este de 2,5, adică o masă de 2,5 kg pe m² și pe mm grosime.

Masa volumică, exprimată în sistemul internațional de unități, este de 2.500 kg/mᶾ. Un m² de sticlă de 4 mm are, deci, o masă de 10 kg.

 

2. Rezistența la compresiune

Rezistența sticlei la compresiune este foarte mare: 1.000N/mm² sau 1.000 MPa.

Înseamnă că, pentru a sparge un cub de sticlă cu latura de 1 cm, sarcina necesară este de ordinul a 10 tone.

 

3. Rezistența la îndoire

Un geam supus acțiunii de încovoiere prezintă o față comprimată și o față dilatată.

Rezistența la rupere prin încovoiere este de:

  • 40 MPa (N/mm²) în cazul sticlei float recoapte;
  • 120-200 MPa (N/mm²) în cazul sticlei călite (în funcție de grosime, fasonarea marginilor și tipul de lucrare).

Rezistența mare a sticlei călite se datorează faptului că, prin tratare, fețele sticlei sunt puternic comprimate.

 

4. Elasticitatea

Sticla este un material perfect elastic: nu se deformează niciodata permanent.

Cu toate acestea, este fragilă, adică dacă este îndoită din ce în ce mai tare, se sparge fără nici un semnal.

 

5. Modulul lui Young, E

Acest modul exprimă forța de tracțiune care ar trebui aplicată, teoretic, unei mostre de sticlă, pentru a se obține o alungire egală cu lungimea sa inițială.

Se exprimă în forța pe unitate de suprafață.

În cazul sticlei, conform standardelor europene:

E = 7 x 1010 Pa = 70 Gpa

Coeficientul lui Poisson, Ó

(coeficientul de contracție transversală)

Atunci când mostra este supusă unei alungiri sub acțiunea unei tensiuni mecanice, se constată deformarea secțiunii sale.

Coeficientul lui Poisson, Ó, este raportul dintre deformarea unitară perpendiculară pe direcția tensiunii și alungirea unitară pe direcția tensiunii.

Pentru geamurile utilizate în domeniul construcțiilor, valoarea coeficientului Ó este 0,2.